Where are you Bucharest? youtube facebook twitter gplus imdb

    RO | ENG

<   LITERNET - CatasTIFF 2014   >

de Florian-Rareş Tileagă

Ca întotdeauna când are loc un eveniment în lume, YouTube-ul se umple de filmuleţe din prima zi. Aproape că simţi "temperatura" locului fără să fii acolo. După care trece timpul, lucrurile se potolesc, vine un regizor, face un film şi surprinde esenţa evenimentului în câteva zeci de minute. Care fac cât toate acele uploads la un loc. Cam la fel a făcut Vlad Petri în documentarul Bucureşti, unde eşti?, denumit aşa după o lozincă a protestelor din Piaţa Universităţii, Bucureşti, anul 2012.

Filmul este o reflectare dinăuntru a protestelor, pe care regizorul le-a trăit printre scuturi de jandarmi, pancarte şi urlete. Un act de curaj, am zice, dar de fapt este un act de chibzuinţă, având în vedere că filmul e făcut la doi ani după eveniment. Iar noi ştim că un documentar bine făcut şi bine distribuit poate fi mai puternic, în minţile oamenilor, decât însăşi realitatea.

Realitatea filmată de Petri e realitatea unui popor care nu ştie să fie unit. E dezbinat şi conjunctural, efecte ale politicii de sărăcire pe care o îndură de mult. Împărţit în capitole (Protestul, Oamenii, Suspendarea), filmul nu e atât despre cum au vrut oamenii să scape de Băsescu şi de clasa politică, ci despre cum nu rezistă împreună chiar dacă sunt cu nervii la pământ.

Este adevărat că, după marele moment de coeziune din 1989, protestele din 2012 au fost primele care păreau să rescrie istoria. Dar, din păcate, au scos la iveală o ţară schimbată, amestecată, frustrată, "care n-a copt destul", vorba lui Caragiale şi care n-are destulă tărie să zică "nu" şantajului politic. Un popor de cursă scurtă, care oboseşte iute şi care mai bine înjură din fotoliu decât din stradă. Sau, dacă iese în stradă, se duce încotro bate vântul, motiv pentru care filmul face, subtil, o punte între luptele din 2012 şi sângerosul iunie 1990. De aceea, filmul lui Vlad Petri preferă să arate secvenţe cu certuri, cu confuzii. Cu jandarmi care nu ştiu ce să facă - ca atare arestează şi bat -, cu oameni flămânzi care scandează pe bani.

E un film apolitic, exclusiv social, despre cât de bine e să ai un ideal chiar şi azi şi despre cât de uşor idealul poate să degenereze într-o tâmpenie cu proteste-parazit şi băi de mulţime pentru politicieni.

Puteţi citi interviul integral AICI.