Where are you Bucharest? youtube facebook twitter gplus imdb

    RO | ENG

<   GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ   >

Valentina Iancu (publicat în 06.02.2014) - 
Gazeta de Artă Politică
:

"Proiectul documentar început de Vlad Petri în ianuarie 2012, materializat în filmul București unde ești? a avut premiera în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam. Ediția din 2014 a IFFR problematizează, printr-o selecție cinematografică și o serie de dezbateri foarte variante, realitatea socio-politică a Europei. Proteste sunt peste tot, indignarea clamată de Stéphane Hessel a cuprins, pe fondul actualei crize, grupuri foarte mari din întreaga lume. Unde este România pe harta mondială a protestelor?

film_reporter Mișcările sociale au luat amploare la București în ianuarie 2012, când demisia lui Raed Arafat de la Ministerul Sănătații a determinat un prim val de proteste împotriva clasei politice și a sistemului. București unde ești? urmărește dinamica grupurilor de protestatari, timp de jumătate de an, până la referendum-ul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Vlad Petri a mers în această perioadă, cu camera în mână, printre oameni, a pus întrebări, a ascultat răspunsuri la întrebările altora, a asistat la neînțelegeri, nemulțumiri, certuri. Artistul înregistrează momentele care îi atrag atenția și reușește, din poziția naratorului, să rămână echidistant în fața provocărilor ridicate de diversitatea de opinii din piață. Este în mod evident preocupat de aspecte particulare, subiective, precum identitatea unor indivizi ca reprezentanți (sau nu) ai unui grup mic alături de care a ieșit în stradă.

Cât de reprezentativi sunt acești oameni pentru protestele de la București este mai puțin relevant, filmul fiind mai degrabă concentrat pe revelarea individualului decât pe mișcarea de masă sau pe identitate colectivă. Filmul caută să surprindă felul în care se manifestă acești câțiva oameni în spațiul public, uniți aparent de o problemă comună, ce revendică aceste grupuri și ce le-a indignat. Vocile pe care le înregistrează sunt de multe ori contradictorii și acoperă o arie ideologică largă. Dihotomia stânga-dreapta este foarte vie. Piața Universității din 2012 are ceva din Caragiale: tiparele locale, foarte ușor de identificat pentru toţi cei familiarizaţi cu contextul românesc.

Bucureşti, unde eşti? reuşeşte să spună pe nume unor lucruri şi asta pentru că noi reuşim să o facem şi pentru că s-a găsit cineva îndeajuns de dibaci şi curios, delicat, curajos şi insistent încât să reuşească să ne capteze pe noi în momentul în care ne-am găsit curajul să spunem câte ceva din ce avem de spus. Reuşeşte să articuleze lucruri pe care cu greu ne vine să le spunem altfel. Şi nu contează cum le spunem, nu contează că ne pierdem predicatele la mijloc, nu contează că nu ştim exact ce şi cum vrem să spunem, ce şi cum vrem, de fapt, contează că am reuşit să începem să o facem.

Vedem mai multe tipuri de discurs, unele dominante, altele ignorate și periferice: pare o micro-societate în toată diversitatea pe care o tolerează sistemul politic contemporan. Este un peisaj tragi-comic, în care personaje diverse se conturează pe fundalul zgomotos al unei mulțimi. Un aer de grotesc este dat de prezența pe fundal a Căruței cu Paiațe, odiosul monument ridicat din bani publici în fața Teatrului Național. Mi-a rămas întipărit pe retină grupul celor care scandau “București, unde ești?” sărind într-o îmbrățișare carnavalescă în apropierea Caragialiaei, scăldată în lumina reflectoarelor. Imaginile din film, frust-realiste, au un impact foarte puternic, invită la o privire speculativă și critică."

Puteţi citi întreg articolul pe site-ul Gazetei de Artă Politică.