Where are you Bucharest? youtube facebook twitter gplus imdb

    RO | ENG

<   FILM REPORTER 2   >

Anca Fronescu (publicat în 04.02.2014):

"Numele Bucureşti a figurat pe două afişe în festival. Al doilea, pe lângă cel al lui Porumboiu, este Bucureşti, unde eşti?, documentarul lui Vlad Petri prezentat în premiera mondială. Vorbind cu selecţionerul Evgeny Gusyatinsky, mi s-a reconfirmat un gând: „Este foarte important că acest film a fost prezent într-un asemenea festival, de calibrul Rotterdam-ului. Aici, lungmetrajul de ficţiune se întâlneşte cu documentarul, scurtmetrajul stă foarte bine lângă animaţie. Dacă ar fi fost prezent la IDFA (n.r. – cel mai mare festival de documentare din lume), ar fi fost imediat catalogat drept un documentar, iar acest film e mult mai mult decât atât. Filmul se potriveşte perfect în programul atât de variat şi foarte bine conceput al Festivalului de la Rotterdam şi cu atât mai mult anul acesta, cu tema Europei. Nu se putea mai bine”, a spus selecţionerul.

Pe lângă o reflecţie a unui moment, a unei situaţii politice şi sociale, filmul e şi oglinda unor vremuri, e un film al zilelor noastre. Oriunde te duci cu el, oamenii îl vor înţelege, chiar dacă habar n-au cine sunt Băsescu şi Ponta sau poate nici n-au auzit de Bucureşti. La proiecţia pentru public de sâmbăta trecută, în sala s-a întâmplat să fie şi un politician olandez. Şi chiar nu e important cine e, ce partid, câte voturi a câştigat sau nu, dacă e celebru sau nu. Ce contează e că un cetăţean de altă naţionalitate decât cea română, cu o cu totul altă raportare, poate, la viaţa de zi cu zi, a putut rezona cu cele văzute.

L-am auzit discutând după cu alţi câţiva spectatori şi spunându-le: „Filmul ăsta are relevanţă. Filmul ăsta e important. Ştiţi de ce? Pentru că, pe lângă faptul că pe mine, ca cetăţean european, mă incită să privesc şi să încerc să înţeleg o realitate a unor oameni, poate departe de mine, mă face să mai realizez ceva, şi anume că ceea ce am eu ca dat firesc în viaţa mea nu e atât de la sine înţeles pentru alţii. Şi ce e cel mai frumos este că arată simplu şi clar, fără emfază, evoluţia, desfăşurarea, crearea unei democraţii”.

Arată, aşadar, democracy in the making. Un work în progress. Nu vine de la sine, nu e de la sine înţeleasă. Şi e greu de împlinit şi îndeplinit – asumarea ei, înţelegerea mecanismelor ei. „Este extrem de important ca asemenea filme să circule, să incite la discuţii. Filmele astea deschid minţi”, a mai continuat pentru o vreme politicianul, după care a fugit la alt film.

Am mai spus-o: filmul ăsta trebuie văzut, trebuie ajutat să circule, în ţară şi în afara ei. Filmul ăsta aşteaptă răspunsuri, şi nu numai la întrebarea Bucureşti, unde eşti?"

Puteţi citi întreg articolul pe site-ul Filmreporter.