Where are you Bucharest? youtube facebook twitter gplus imdb

    RO | ENG

FILM REPORTER 1   >

Anca Fronescu (publicat în 30.01.2014):

"Filmul lui Vlad Petri este un film de care aveam nevoie, un film pe care, fără să ştim, cred că îl aşteptam de mult. Este un punct important în viaţa noastră, ba poate chiar un fel de punct de cotitură (dacă nu şi în documentarul românesc) în derularea ultimului sfert de secol, în rezumarea lui.

Filmul lui Vlad Petri este filmul nostru, al celor care au ieşit în stradă, al celor care şi-au regăsit o voce în stradă, al celor care şi-au căutat-o acolo dar şi al celor care, din varii motive, nu au fost prezenţi în Piaţa Universităţii. Filmul lui Vlad Petri reuşeşte să ne arate pe noi aşa cum suntem. Filmul lui Vlad Petri se apropie de noi, de gândurile noastre, de frustrările şi durerile noastre. Filmul lui Vlad Petri reuşeşte să redefinească un spaţiu important al refacerii noastre.

film_reporter Bucureşti, unde eşti? este crud, este echidistant. Nu ia partea nimănui, nu cenzurează pe nimeni; Bucureşti, unde eşti? urmăreşte, absoarbe, reflectă, priveşte şi nu cataloghează. Bucureşti, unde eşti? ne arată aşa cum suntem: disperaţi, sătui, frumoşi, ştirbi, urlând, huiduind, aberând, vociferând, articulând, eleganţi, despuiaţi, înfriguraţi, înfricoşaţi, exaltaţi, disperaţi, dezlănţuiţi, deziluzionaţi.

Bucureşti, unde eşti? reuşeşte să spună pe nume unor lucruri şi asta pentru că noi reuşim să o facem şi pentru că s-a găsit cineva îndeajuns de dibaci şi curios, delicat, curajos şi insistent încât să reuşească să ne capteze pe noi în momentul în care ne-am găsit curajul să spunem câte ceva din ce avem de spus. Reuşeşte să articuleze lucruri pe care cu greu ne vine să le spunem altfel. Şi nu contează cum le spunem, nu contează că ne pierdem predicatele la mijloc, nu contează că nu ştim exact ce şi cum vrem să spunem, ce şi cum vrem, de fapt, contează că am reuşit să începem să o facem.

Bucureşti, unde eşti? ne dezvăluie ruşinea, teamă, mituirea, înşelăciunea, confuzia, dezbinarea, disperarea şi, paradoxal, poate ne găseşte un numitor comun: acela că am reuşit să zicem din nou ceva, că am reuşit să ne exprimăm (aşa confuz şi nedefinit, poate). Şi pentru că Vlad şi camera lui au fost la locul cuvenit la timpul potrivit. Şi au tot revenit. Bucureşti, unde eşti? nu este doar pentru români, însă trebuie neapărat văzut de ei (şi dus în şcoli şi universităţi, deschise dezbateri pe seama lui etc)."

Puteţi citi întreg articolul pe site-ul Filmreporter.