Where are you Bucharest? youtube facebook twitter gplus imdb

    RO | ENG

<   DECÂT O REVISTĂ   >

Gabriela Piţurlea într-un interviu cu Vlad Petri (publicat în martie 2014):

De ce e important să documentăm momentele ăstea?
Mi se pare important să avem documente cu perioada în care trăim. Când eşti în prezent, eşti furat de flow-ul evenimentelor, dar, cu cât trece timpul, devin mai importante. Aşa-s eu legat de imaginile Revoluţiei. Când mă uit la ele, e ca o cutie a Pandorei care se deschide, şi vin nişte oameni din anii ăia şi văd o lume care nu-mi vine a crede că era aici, şi au o putere mare imaginile ălea. Mi se pare că la proteste se declanşează nişte energii şi oamenii ies din matca aia convenabilă pe care o au în viaţa de zi cu zi, şi îmi place să fixez energia asta în film, emoţia. Când am ajuns în stradă, în 2012, pentru mine era ceva foarte important. Mai mult decât un film despre protest, mi se pare că e un film despre societate, despre România văzută în oglindă. Ne uităm cum arată strada şi cum sunt unii oameni din jurul nostru - de unde şi titlul "Bucureşti, unde eşti?" - şi mi se pare că poate fi şi "România, unde eşti?"

decat o revistă

Ce-ai învăţat despre oameni de când faci filme?
Ca documentarist, şi nu doar în cazul meu, cred că înveţi să fii mai tolerant. Cu cât cunoşti oameni mai diferiţi, îţi dai seama că ce crezi tu că-i bine pentru ei s-ar putea să nu fie aşa, şi că lucrurile nu-s tot timpul alb şi negru. Cu Piaţa Universităţii am vrut să ofer o imagine de ansamblu, fără a fi dusă într-o direcţie. Mereu se spune despre oameni: că sunt băsişti, că sunt USL-işti, că sunt plătiţi, că sunt demenţi, că n-au ce face acasă. Tot timpul se pun etichete, iar eu am vrut să ofer o imagine fără etichete.

Puteţi citi întreg articolul în ediţia de primăvară a Decât o revistă (D.O.R.)